Colaborări Științifice

Colaborări științifice

Sanohep

Colaborari cu Asociatia Sano-Hep, ROMANIA

SANO-HEP este prima asociatie a pacientilor inregistrati cu boli hepatice din Romania si membru fondator al ELPA – European Liver Pacients Association. SANO-HEP a luat fiinta la Brasov in anul 2001, ca urmare a necesitatii de a fi creat un cadru organizatoric adecvat in randul celor aproximativ 1 milion de pacienti romani inregistrati cu afectiuni hepatice si asociate. Existenta asociatiei este consecinta nevoii pacientilor cu astfel de afectiuni de a cunoaste metodele de tratament si procedurile folosite in terapiile maladiilor de acest tip. SANO-HEP colaboreaza activ cu Ministerul Sanatatii si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate pentru a sustine neconditionat pacientii cu afectiuni hepatice din Romania si prevenirea imbolnavirilor hepatice.
Astranrom-120×116-1

Asociatia Pacientilor Transplantati din Romania

La Introducerea tehnicilor de Biologie Moleculara in Imunologia Transplantului in locul textului actual introduceti textul de mai jos si raman doar concluziile. Secventierea HLA ADN de noua generatie NGS versus tehnologia Oxford Nanopore pentru imbunatatirea imunogeneticii donator-receptor (2023) Secventierea donatorilor prin tehnologia Nanopore va inbunatati si va face posibila obtinerea rezultatelor in numai 4 ore in comparatie cu NGS in care rezultatele se pot da in 6 zile.

Secventierea HLA ADN versus genotiparea HLA SSO/SSP pentru imbunatatirea imunogeneticii donor-receptor (2004)

Pentru imbunatatirea potrivirii HLA donor-receptor au fost evaluate 3 metode de biologie moleculara in ceeea ce priveste genotiparea HLA pentru donatori de rinichi si donatori de celule stem hematopoetice periferice. Ne-a interesat impactul potrivirii HLA la nivel de alela pentru diagnosticul clinic si pentru prognosticul supravietuirii alogrefei renale si medulare. Comparatia secventiere directa ADN HLA – genotipare SSP/SSO HLA a relevat o performanta de potrivire a alelelor HLA cu diferite grade de exprimare pentru secventierea directa intre donatori si receptori.

Rezultate

  • Secventierea directa HLA a rezolvat toate ambiguitatile alelice SSO/SSP in 48% din cazuri (donatori-primitori)
  • In 4% din cazuri secventierea directa HLA a descifrat noi alele.

Concluzii

Datele preliminare demonstreaza ca potrivirea HLA optima are inca foarte multe de oferit in ceea ce priveste reducerea frecventei fenomenului de rejet acut si are un impact indiscutabil asupra supravietuirii de lunga durata a alogrefei renale si medulare. Prin secventiere directa exista sansa descoperirii de noi alele HLA atat la donator cat si la primitor. O potrivire HLA de cat mai mare acuratete permite evitarea dozelor crescute de agenti imunosupresori si a efectelor adverse ale acestora in perioada posttransplant, in acest fel imbunatatindu-se calitatea vietii pacientului. Secventierea directa HLA: identifica alelele nule, identifica insertiile si deletiile, rezolva ambiguitatile heterozigote, identifica alelele slab exprimate, depisteaza forma solubila a alelelor.

Concluziile preliminare ale genotiparii VHB in Romania sunt: genotipul A VHB este asociat cu statusul de purtator inactiv, asimptomatic si este prezent in infectia dubla VHB-VHD.

Genotipul D VHB este asociat cu infectia virala activa si evolutie catre carcinom hepatocelular; genotipul D se asociaza cu dezvoltarea carcinomului hepatocelular.

La ora actuala se cunosc mai multe mutatii care au loc la nivelul secventelor nucleotidice din genomul VHB, pe parcursul infectiei, si care au consecinte clinice si virusologice importante.
Astfel, mutatia din gena S care include substitutia glicinei cu arginina la pozitia codonului 145 (G145R) a fost frecvent intalnita la nou-nascutii din mame HBsAg pozitive, la care infectia VHB s-a dezvoltat in pofida vaccinarii la nastere. De asemeni, aceasta mutatie a fost depistata la pacientii transplantati hepatic care au avut infectie VHB recurenta desi li s-a administrat imunoglobulina HIBg. Variantele “core promoter” si “precore” produc virioni VHB care nu secreta HBeAg.
Cea mai frecventa mutatie “precore promoter” are o modificare duala A1762T si G1764A care diminueaza “precore” mRNA si astfel secretia HBeAg.

Aceste variante sunt gasite in particular la pacientii care nu au HBeAg seric prezent, avand genotipurile VHB B, C, si D. De asemeni trebuie mentionata si mutatia G1896A, codon stop prematur.

In cazurile severe de hepatita acuta si cronica au fost descrise mutante VHB in “precore”.
Mutatiile in gena polimerazei au fost identificate la pacientii care se afla in cursul terapiei antivirale si care dezvolta rezistenta antivirala. Cele mai bine caracterizate mutante in gena polimerazei au fost identificate in cursul terapiei cu lamivudine.

Mutatiile M552V, M552I, L528M,  (YMDD) au loc in domeniul catalitic al polimerazei care confera rezistenta la lamivudine si analogii nucleozidici inruditi.

Date preliminare de secventiere a tulpinilor circulante de VHB in Romania au fost relevante de catre grupul nostru de lucru si colegii din Marea Britanie (I. Constantinescu, T.J. Harrison, R. Ling – date nepublicate, 2000).

Pacientii cu infectie VHB selectati pentru secventiere au diferite forme de boala fie agresive fie blande biochimic si histologic, tinta noastra fiind a gasi o posibila corelatie intre eventualele mutante VHB din regiune “core promoter” si aspecte clinice si paraclinice.

Datele preliminare au aratat in aceste cazuri mutatii de tip stop codon : 28 Triptofan -> stop codon; 131 Arginina -> Lizina (aac->aaa); 145 Glicina-> Arginina(gga->aga).

Acest studiu este in derulare iar rezultatele finale vor oferi noi aspect legate de mutatiile in regiunea “core promoter” si evolutia clinica si histopatologica a infectiei cronice induse de VHB.

Studiile de virusologie moleculara a VHB furnizeaza o unica intelegere a relatiei virus- gazda cu un important impact asupra evolutiei infectiei hepatitice si prognosticului, dar in special asupra selectiei pacientilor pentru terapia antivirala.

In concluzie fara un diagnostic de virusologie moleculara nu putem intelege si trata cu succes o infectie cronica VHB.

VHB isi desfasoara procesul de replicare a genomului ADN via un proces de reverstranscriere care are lipsuri in activitatea de citire, astfel, ajungandu-se la forma de cvasispecii a VHB.
Genotipurile A si D ale VHB au eficiente diferite ale replicarii in culturi de celule iar in vivo aceste caracteristici se pastreaza.

In mod frecvent, formele mutante (in special cele din regiunea “precore”, “core promoter”) ajung in decursul timpului sa predomine tulpina de virus salbatic.

Pentru dominanta virala, atat factorii intrapopulatie virala cat si intra-gazda trebuie luati in consideratie. Mutantele pot dezvolta un avantaj de selectie in cadrul gazdei infectate in timpul infectiei cronice. Mutantele HBeAg negative au un avantaj biologic fata de tulpina salbatica de virus astfel aceste tulpini sunt selectate de-a lungul evolutiei.

In populatia generala tipul salbatic de VHB inca predomina fata de formele mutante.
De asemeni, forma mutanta stop codon din regiunea “precore” este asociata cu hepatita fulminanta si este mult mai frecvent intalnita la nivelul genotipului D al VHB.

In astfel de cazuri, terapia de ales este lamivudine care actioneaza pe varianta dominanta mutanta in “precore”.

Este cunocut ca IFN are o potentata actiune antivirala numai asupra tulpinii de virus salbatic. Prin urmare luarea deciziei terapeutice trebuie sa se efectueze individualizat, numai dupa un diagnostic de virusologie moleculara, pentru a avea un raspuns virusologic sustinut, in fapt, un succes terapeutic.

Specializari in imunologie

  • iulie 1997 – Londra U.K., Chelsea & Westminster Hopital, Dept. of Immunology, Prof. Frances M. Goth;
  • iulie – 1997 – Londra, U.K., Hammersmith Hospital RPMS, Imperial College of Science Technology and Medicine – Dept. of Immunology and Virology – Infectious Diseases Dept.: Dr. Kate N. Ward;
  • iulie 1997 – Londra, U.K., Public Health Laboratory Service PHLS – Virus Reference Laboratory – Dr. C. G. Teo – Specializare in Biologie Moleculara, Virusologie – Diagnostic Molecular – insusirea tehnicii de amplificare genica pentru virusurile VHC si VHB. Insusirea tehnicilor de genotipare.
  • iulie 1998 – Londra , U.K., Hammersmith Hospital RPMS, Imperial College of Science Technology and Medicine – Dept. of Immunology and Virology – Infectious Diseases Dept.: Dr. Kate N. Ward;

Colaborari stiintifice internationale pe termen lung

  1. decembrie 1999 – Terapia anti-viral? în hepatitele cronice de tip B si C: selectia pacientilor, scheme terapeutice, parametrii clinici, paraclinici si histopatologici care se urmaresc în evolutia infectiei virale-colaborare efectuata în luna ianuarie la institutul pentru studiul Ficatului, Kaplan, Rehovot, Israel Dr. Yoav Lurie.
  2. februarie 2000 – Incidenta carcinomului hepatocelular dupa terapia cu interferon la pacienti cu hepatita cronica de tip B si C. Secventializarea VHC si VHB, cu studiul mutatiilor VHB si VHC la pacienti romani. Studii de clonare a acestor virusuri. Tehnici de biologie moleculara pentru detectia ARN VHC si ADN VHB din ser si tesutul hepatic. Stagiu de cercetare si clinica – Hepatologie – Virusologie în perioada 20.01-31.03.2000, efectuat la Royal Free Hospital, University College of London, cu Dr.Tim Harrison si Prof. Geofrey Dusheiko. ‘Core Promoter Mutations in Patients with Chronic hepatitis B and Hepatocellular Carcinoma in Bucharest, Romania proiect de cercetare cu colaborarea Dr. Tim Harrison.
  3. iulie 2002 – Colaborare cu The Anthony Nolan Bone Marrow Trust, Royal Free Hospital, Hampstead, London, U.K., cu Joyce Beo PhD, John O’Shea in domeniul Transplantului Medular.
  4. iunie 2003 – Colaborare cu Centrul de Imunogenetica din cadrul National Medical Centre, din Budapesta, Ungaria – Prof. Gyozo Petranyi – in cadrul programului bilateral de transplant medular. Crearea registrului national de donatori de maduva in Institutul Clinic Fundeni.
  5. mai 2004 – Colaborare cu Centrul de Imunologie si Histocompatibilitate “Evangelismos” Hospital, Atena, Grecia – Dr. Chryssa Papasteriades, responasbilul EFI pentru regiunea 8 Europeana, din care face parte si Romania.
  6. octombrie 2004 – colaborare cu Prof. Ilias Doxiadis de la Laboratorul de referinta al Eurotransplant din Leiden, Olanda in domeniul Histocompatibilitatii; dialog cu privire la procesul de acreditare al laboratoarelor de Histocompatibilitate romanesti.
  7. octombrie 2005 – Colaborare cu “Central Laboratory of Clinical Immunology – University Hospital Alexandrovska”din Bulgaria – Prof. Dr.Elisaveta Naumova, Dr. Milena Ivanova, in domeniul polimorfismului HLA si al genelor citokinelor la varstnici, rezultate prezentate la a 14-a intalnire IHIW a Federatiei Europene de Imunogenetica in perioada 29 noiembrie – 3 Decembrie 2005, Melbourne, Australia.
  8. noiembrie 2005 – Colaborare cu UKNEQAS (United Kindom National External Quality Assessment Schemes) – asociatie profesionala de control extern de calitate, din Marea Britanie, in domeniul educatiei medicale si al controlului de calitate in domeniul Biologiei Moleculare, Imunogeneticii, Imunologiei Tranplantului, Imunologiei Tumorale si Virusologiei.
Logo-Credit-White

Laboratorul a fost acreditat de Federatia Europeana de Imunogenetica (EFI) in anul 2006.